Sunt fericita sa am un baietel care la varsta de 1 anisor doarme foarte bine si destul de mult. Inca are 2 reprize de somn in timpul zilei. Sunt constienta ca aceasta perioada de „relaxare” in privinta somnului nu va fi vesnica si ca in jurul varstei de 4-5 ani vom cunoaste si noi ceea ce se numeste „perioada lui NU VREAU SA DORM”.
Am ocazia sa vorbesc cu parinti care trec prin aceasta perioada aparent amuzanta dar de fapt obositoare si stresanta atat pentru copii cat si pentru parinti. Din fericire „perioada lui NU VREAU SA DORM” este trecatoare, iar daca ati epuizat toate „trucurile de adormit”, incercati si aceasta poveste terapeutica. SUCCES!!
Nu vreau încã sã mã culc
Andrei, e timpul sã te culci! – îi spune bãieþelului mama sa. Andrei însã este ocupat cu masinuþele sale si nici gând sã lase joaca.
– Lasã-mã sã mã mai joc un pic! – o roagã pe mama.
– Nici vorbã! Chiar si asa ai stat mai mult ca de obicei. Hai, repede!
Copilul protesteazã, dar pânã la urmã mama reuseste sã-l culce. Un pupic grãbit de noapte bunã, stingerea, se-nchide usa.
Abia trec câteva minute si Andrei îsi scoate capul:
– Mi-e sete!
– Bine, fugi si bea ceva, dar repede! – spune mama.
Andrei trece cu pas ca de melc prin sufragerie. Încearcã sã prindã cât mai mult cu putintã din programul de searã al televizorului.
– Acelasi circ în fiecare searã! – mormãie tata.
Dupã multã tãrãgãnare Andrei trece fãrã poftã în camera sa.
În aceeasi searã, undeva departe, departe de Andrei si pãrinþii sãi, spiridusul Ene se pregãtea din nou pentru a veni pe Pãmânt. Dupã cum stiti, spiridusul Ene presarã pe genele copiilor un praf fermecat ca acestia, vor, nu vor, sã adoarmã.
Dar voi nu stiþi cã si Ene are o ceatã de copii. Cei mai mari dintre copiii spiridusului îl pot ajuta deja în munca sa, iar cel mai mic, un nãzdrãvan tare curios îsi bagã nasul peste tot! Tot timpul îl necãjeste pe Ene sã-l ducã si pe el pe Pãmânt. Dar degeaba! În seara aceasta s-a hotãrât însã ca în tainã sã-l însoteascã totusi pe tatãl sãu. Dupã cum stiti, Ene carã în spinare un sac mare cu praf-de-somn. Spiridusul cel mic vãrsã un pic de praf din sac si se bãgã în el… Asa zburã spre Pãmânt.
Ajunsi pe Pãmânt Spiridutã pãrãseste neobservat sacul. Încã ameteste datoritã zborului. Îsi închide ochii si se sprijinã de un perete. Când îsi ridicã ochii, tatãl lui era deja departe. Spiridutã nu stã supãrat mult timp.
– Dau o raitã pe Pãmânt si tot voi mai avea timp sã-l caut pe tata, gândeste el multumit. Sã vedem acum ce este în camera aceasta.
Stiti în care camerã a nimerit Spiridutã? Da, da, în camera lui Andrei!
_ -Dar ce creaturã mai e si asta? strigã surprins Andrei. Cine esti tu? Nu te cunosc!
-Bineînteles cã nu mã cunosti! spune Spiridutã. Sunt pentru prima oarã pe Pãmânt. Tatãl meu este Ene, cel care aduce somnul.
-Stii ceva? Mi-ai putea face un mare serviciu. Atât de tare mã plictisesc în patul meu! Dacã ar fi dupã mine, nu as dormi niciodatã. M-as putea juca mai mult timp dacã nu as dormi. Tu mã poti ajuta cu sigurantã ca Ene sã nu intre în camera mea.
Spiridutã este foarte mândru cã Andrei presupune cã îl poate ajuta cu ceva. Îi povesteste lui Andrei cã Ene presarã la usa fiecãrei case un pumn de praf magic, drept semn cã la acea casa copiii au adormit. Asa Ene se asigurã cã a reusit sã adoarmã toti copiii.
– Stii ceva? spune Spiridutã. Am sã presar praf magic în fata casei tale si astfel tata va crede cã ai adormit.
– Super! Se bucurã Andrei. Asa pot sã mã joc cât vreau! Multumesc frumos, dragã Spiridutã.
Andrei se joacã bucuros cu masinuþele toatã noaptea.
A doua zi de dimineatã, Andrei este foarte palid, are cearcãne sub ochi. Prietenii îl cheamã la joacã.
Sã organizãm un cros! propune unul dintre bãieti.
Andrei se bucurã pentru cã îi place sã alerge. De îndatã ce se dã startul, Andrei rãmâne mult în urmã. De obosit ce era nu mai reusea sã fugã. Abia se târa ca un melc. Simtea cã picioarele îi sunt ca de burete. Andrei se supãrã foarte tare cã a iesit ultimul si se duce acasã.
Dar nici acasã nu are chef de nimic. Dupã-masã se poate uita la emisiunea pentru copii, dar nici mãcar interesantul film de aventuri nu-i poate capta atentia. Îl doare capul, abia îsi poate þine ochii deschisi. Asa cã seara se culcã mai devreme ca de obicei.
Dupã ce mama stinge lumina apare Spiridutã.
– Cum îti este? Nici acum nu vrei sã dormi?
Andrei ar vrea sã spunã cã mai bine doarme, dar se rãzgândeste si spune cã vrea sã râmânã treaz din nou.
Si Andrei dn nou îsi petrece noaptea treaz. Dar acum joaca cu masinutele nu mai este o bucurie. Scotoceste printre jucãrii, dar nimic nu-l intereseazã cu adevãrat. Nu este un lucru chiar atât de rãu somnul!gândeste el în sinea lui.
La micul dejun mama îi serveste felul lui preferat de mâncare: cereale cu lapte. Numai cã Andrei este atât de slãbit de obosealã, încât nu poate tine lingura. Este nevoit sã renunte la mâncarea lui preferatã.
Andrei iese în parc, dar acolo nu are nici o putere sã se joace.
Andrei doreste sã doarmã.
– Ce prostut am fost! Omul nu poate avea chef pentru toate, dacã nu s-a odihnit bine. Doar atunci poate sã se joace, sã se distreze, sã facã ce îi place.
Seara Andrei îl roagã pe Spiridutã sã nu mai presare praf magic la usa lui. Când intrã în camerã, Ene îl vede pe Spiridutã. Andrei adoarme si Spiridutã îi povesteste tatãlui sãu cum l-a ajutat pe Andrei sã stea treaz douã nopti la rând.
Ene îl dojeneste si îi explicã cã, spre deosebire de spiridusi, oamenii au mare nevoie de somn pentru a putea sã facã ceea ce îsi doresc.
Când s-a trezit a doua zi, Andrei a înteles cã fãrã somn nu poate sã facã nimic din ceea ce îi face plãcere si din acea zi a avut mare grijã sã doarmã în fiecare noapte în care mama îl ducea la culcare.
Dupã Maria Dorina Pasca „Povestea terapeuticã”, Editura Ardealul, 2004
Asociatia Egosano 