Arhive pe categorii: MĂMICI ŞI COPII

10 sfaturi pentru parinti de copii de grupa „bebe”..

.. extrase din cartea „Cand apare copilul. O psihanalista da sfaturi parintilor” scrisa de cunoscuta pediatra si psihanalista franceza, Françoise Dolto.cand apare copilul

„Când ni se naşte un copil suntem absorbiţi de întrebări de tipul: ce greutate are?, ce lungime are?, ce notă a primit la maternitate?, cum suge?, ce scaun are? etc. într-un cuvânt de fizicul bebeluşului. Foarte puţini părinţi sunt preocupaţi de sănătatea sa psihică, fiind convinşi că astfel de probleme apar doar mai târziu. Ei bine, lucrurile nu stau deloc aşa! Încă de la naştere copilul are nevoie de dragoste, siguranţă, bucurie şi, mai ales, de comunicare. Frustrarea acestor nevoi produce tulburări psihice care, rezolvate imediat, rămân fără urmări, în timp ce dacă sunt neglijate conduc la nevrozele şi chiar psihozele de mai târziu. Celebra pediatră şi psihanalistă Françoise Dolto ne aduce la cunoştinţă semnele acestor tulburări şi remediile adecvate.
Alcătuită din conferinţe ţinute la radio, prezenta carte se adresează unui public larg şi poate fi citită ca un îndreptar practic, organizat pe probleme, adică pe sărite, în funcţie de preocupări.” Vasile Dem. Zamfirescu

Pe sarite, dar nu la intamplare, am ales cele 10 sfaturi pentru parintii de copii de grupa „bebe”, din simplul motiv ca sunt mama unui copil de grupa „bebe”. Cartea m-a cucerit de cand am citit Prefata (da, obisnuiesc sa citesc si Prefata cartilor; imi place sa cunosc detalii despre contextul, motivatia, personalitatea autorului). Aici am aflat ca de fapt cartea este plina de raspunsuri concrete la intrebarile unor parinti.

„Minunat!” mi-am zis. „Hai sa vad daca gasesc raspunsuri si la intrebarile mele”.

Pentru acest articol am selectat numai cateva raspunsuri pe care le-am sintetizat in cele 10 sfaturi pentru parintii de copii de grupa „bebe” dupa cum urmeaza:

1. „Un copil care are o reactie neasteptata, are intotdeauna un motiv.” Iar ca sa  aflam motivul, intrebam copilul ce s-a intamplat si chiar il indemnam sa ne arate ce l-a deranjat.

2. „Copilul mic are nevoie sa doarma mult, dar nu e nevoie din cauza asta sa fie izolat ca intr-un pustiu. ” Nu este sanatos sa obligam copilul sa doarma singur sau sa il lasam sa planga singur pana adoarme. Asa cum in pantecul mamei, copilul dormea si cand aceasta socializa, si acum copilul ar putea sa doarma si intr-un mediu „galagios”.

3. „Prezenta mamei este foarte importanta in dezvoltarea copilului. La modul ideal, aceasta perioada ar trebui sa se intinda pana la varsta mersului sigur (18 luni).”

4. „Bunicile nu trebuie sa se poarte de parca copilul ar fi al lor. Pentru copil este o revelatie sa afle ca tatal si mama lui au fost si ei copii. Numai o bunica poate sa-i spuna acest lucru.”

5. Cand tata pleaca pentru cateva zile sau saptamani, mama nu trebuie sa-i spuna copilului „Am sa te spun lui tata!”. Copilul acumuleaza sentimente de culpabilitate care afecteaza bucuria revederii. (18-22 luni)

6. Daca parintii isi pierd controlul in fata copilului, se infurie sau tipa, exprimarea in cuvinte a emotiilor ramane solutia: „Vezi, m-am enervat.” sau „Azi sunt nervos/nervoasa”.

7. „Doar in jurul varstei de doi ani, din momentul in care copilul este in stare sa urce si sa coboare singur pe o scara, o scara de zidar, pana la ultima treapta de care se tine cu mainile, doar atunci sistemul sau nervos este dezvoltat suficient pentru ca el sa poata sa-si controleze reflexele sfincteriene.” Deci atunci avem unda verde la introdus olita! 🙂

8. Varsta ideala pentru a duce copilul la gradinita este de 3 ani. Copilul trebuie sa-si gaseasca singur o ocupatie, sa se joace singur, sa vorbeasca despre ce face, sa inventeze jocuri, sa coopereze..doar dupa aceasta etapa, copilul va fi interesat de gradinita.

9. Este de preferat ca noaptea copilul sa nu fie partas la intimitatea si somnul parintilor sai. Copilul nu trebuie sa doarma in acelasi pat cu parintii, dar daca isi exprima aceasta dorinta, sa nu fie certat. Parintii pot sa explice ca si ei cand erau mici dormeau in patutul lor.

10. Copilul nu isi poate stapani crizele de furie fara ajutor afectiv pana la varsta de 4-5 ani. „Copilul irascibil este ca o baterie electrica. El are nevoie sa se calmeze.”  Apa calda e un bun calmant pentru copii, de aceea trebuie evitata amenintarea cu baia sau cu dusul.

Ochii mei de mama a unui copil de douzeci si trei de luni, au scanat randurile si s-au oprit la situatiile care se aseamana cel mai mult cu situatia noastra din prezent.

Peste cativa ani sunt convinsa ca voi gasi utile alte sfaturi potrivite altor etape de varsta si de viata de familie. Asa ca daca sunteti parinti, va incurajez sa cititi cartea pe care o puteti gasi aici sau aici si sa reflectati asupra explicatiilor pe care Françoise Dolto le ofera parintilor.4ccbc12552ea6dbbb1cc2917ccb95edf

copyright © egosano 2013

10 lucruri sănătoase pentru o mamă fericită

autumn heart

Trăim într-o lume în care Femeia este încurajată să-şi asume roluri şi responsabilităţi la care femeia secolului trecut poate că nici nu visa.

Astăzi, promovăm Femeia Antreprenor, Femeia Manager, Femeia de Afaceri. Investim în formarea de abilităţi de leadership şi de management şi ne dorim statutul de Femeie Puternică, Independentă şi în Control.

Fără excepţii, pentru fiecare femeie Familia rămâne pe primul plan, iar Realizarea Profesională  a Femeii o percepem ca aducând un plus de valoare în cultura familiei.

Astăzi, mass-media ne oferă modele de Femei care reuşesc să facă imposibilul posibil; reuşesc să fie mame “ca la carte” care oferă grijă, dragoste, timp de calitate familiei, copiilor şi totodată să aibă şi viaţa lor, timpul lor, hobbyurile lor şi mai ales cariera lor. Le admirăm, le dăm like-uri şi vorbim despre ele, apoi revenim la activităţile zilnice obligatorii de care depinde siguranţa familiei şi pentru unele femei chiar supravieţuirea lor şi a copiilor lor.

Cât de mult ne inspiră astfel de modele de femei în încercarea noastră de a ne îmbunătăţi calitatea vieţii? Oare cum reuşesc aceste femei să fie mame competente şi dedicate familiei şi să aibă şi o carieră de succes?

 Cred că nu există femeie care să nu îşi descrie viaţa în termeni de înainte şi după ce au devenit mame.

Cum eram înainte..

Înainte de a fi mame ne doream să creştem profesional şi ne dedicam timpul şi energia pentru câştigarea independenţei financiare. La fiecare sfârşit de an, ne făceam planul pentru un salariu mai bun, o maşină, o haină, o vacanţă, o viaţă mai bune. Cu entuziasmul novicelui în lumea dură a adulţilor, căutam să ne impresionăm părinţii cu reuşitele şi achiziţiile noastre. Ne plăcea să fim apreciate şi lăudate de părinţi…mai ales de cel care a fost întotdeauna mai exigent şi a avut pretenţii mai mari de la noi.

Ei bine..după..

După ce visul ni s-a îndeplinit şi copilul mult-dorit ne-a îmbogăţit viaţa, ne-am trezit în faţa unor provocări pe care nu am avut cum să le refuzăm.

Cea mai mare provocare a fost, este şi va rămâne creşterea şi educarea copilului într-un sistem de valori morale care să îl ajute să se adapteze societăţii în care trăieşte.

A avea copii este frumos, dar a fi mamă nu este uşor…mai ales dacă alegi sau eşti nevoită să-ţi creşti singură copilul. Mai devreme sau mai târziu oboseala fizică şi psihică afectează sănătatea fizică şi emoţională a mamei.

Nu există o presiune mai mare decât cea pe care o mamă o pune pe ea însăşi din dorinţa de a fi o mamă perfectă! Nu o simplă mamă, nu o mamă la fel de bună ca propria mamă, ci o mamă model pentru copilul ei; o mamă fericită, mulţumită de ea însăşi şi de viaţa ei, împlinită pe toate palierele vieţii sale.

Dacă în primele luni de viaţă ale copilului, mama trăieşte într-o simbioză confortabilă în care aproape uită de sine, treptat lucrurile se aşează, copilul are programul lui, iar mamei i se face dor de sine însăşi, de timpul ei, de viaţa ei. Nu toate mamele conştientizează această nevoie de a relua relaţia cu propria persoana. Multe mame observă că li se schimbă starea de spirit, că se enervează din orice, devin pesimiste şi complet nemulţumite, însă nu pot explica motivul.

Veşnicul neprevăzut întărit de temerile unei mame grijulii sau de posibila prezenţă a unor probleme de sănătate, duc la apariţia stresului, a anxietăţii şi chiar a atacurilor de panică.

Dragă mămică, atunci când parcă nimic nu merge bine şi nimeni nu te înţelege, retrage-te în locul tău preferat (din casă, grădină, parc etc) şi (re)citeşte cele 10 lucruri sănătoase pentru o mamă fericită:

  1. Nu există noţiunea de mamă perfectă; a fi mamă se învaţă cu dragoste şi răbdare;
  2. Copiii au capacitatea de a se adapta unor stiluri diferite de îngrijire, de aceea acceptă ca tatăl copilului sau bunica să facă lucrurile diferit;
  3. Acceptă orice formă de ajutor în creşterea copilului; confortul copilului depinde de confortul mamei, aşa că nu ezita să ceri ajutorul;
  4. Vorbeşte cu cei apropiaţi despre ceea ce simţi, despre ceea ce te preocupă sau te afectează;
  5. Încearcă să nu-ţi petreci ziua/zilele în pijamale; un duş şi o ţinută veselă şi frumos accesorizată categoric te vor ajuta să te simţi mai bine;
  6. Ai grijă de sănătatea ta, începând de la alimentaţie, mişcare până la relaxare şi odihnă;
  7. Încearcă să te odihneşti ori de câte ori ai posibilitatea; somnul este un vindecător natural al emoţiilor de aceea nu îl neglija!
  8. Încearcă să îţi păstrezi viaţa socială, dar alege să vorbeşti numai cu cei care te susţin şi se bucură pentru tine; persoanele critice nu au ce căuta în lista de contacte..cel puţin în primul an.
  9. Planifică cel puţin 1 oră pe săptămână de petrecut în afara universului copilului; fie că alegi să te relaxezi la spa sau să mergi la sală, să citeşti sau să mergi la teatru, acest timp dedicat numai ţie te va ajuta să-ţi încarci bateriile şi să-ţi îmbunătăţeşti starea de spirit.
  10. Fii atentă la schimbările prin care treci fizic şi emoţional. Dacă observi că ceva nu este în regulă, solicită cu încredere ajutorul unui psiholog clinician.

      Reţine că A cere ajutor Nu este semn de slăbiciune!

 Concluzia este că a fi mamă este o adevărată lecţie de viaţă care ne învaţă ce este dragostea autentică şi necondiţionată, răbdarea, iertarea şi sacrificiul. Dacă vă doriţi să fiţi mame fericite, atunci asumaţi-vă importanţa în familie şi fiţi conştiente că propria sănătate fizică şi emoţională influenţează echilibrul şi fericirea familiei voastre.

Cu drag,

Egosano

life and mother

 

 sursa foto: pinterest.com

 

 

Cu emotiile in farfurie – seminar despre alimentatia dictata de emotii

Alimentatia dictata de emotii este atunci cand folosim mancarea ca o modalitate de a ne satisface nevoile emotionale mai presus decat nevoile si capacitatea stomacului. 

Fiecare dintre noi a trait momente de stres major fie la un examen, fie la pierderea a ceva sau a cuiva drag, iar o punga de chipsuri sau o ciocolata cu rom, un tort de inghetata sau o pizza, au fost „prieteni de nadejde” care ne-au fost alaturi la greu.

In aceeasi masura, atunci cand am castigat un premiu la scoala sau am luat permisul auto, am ales sa sarbatorim reusita mancand o prajitura cu ciocolata sau o inghetata cu vanilie si cu alune.

Din cand in cand este ok sa alegem mancarea ca „aliat”, insa atunci cand dorinta de a manca ceva bun apare in mintea noastra ori de cate ori suntem frustrati, tristi, dezamagiti, stresati sau entuziasmati, fericiti, vorbim despre un mecanism primar de gestionare a emotiilor. Din pacate, privita din aceasta perspectiva, alimentatia dictata de emotii ne poate afecta atat greutatea, cat si sanatatea si starea de bine.

Putini stiu faptul ca alimentatia pe fond emotional este des-intalnita si la copiii care nu stiu cum sa descrie ceea ce simt, care nu sunt incurajati sa isi exprime emotiile in mod natural sau care aud mai des „nu ai voie sa..” decat „este ok sa..”.

In cadrul seminarului interactiv „Cu emotiile in farfurie”, ne propunem sa avem discutii libere bazate pe intrebari si raspunsuri care vor urmari atingerea urmatoarelor obiective:

Familiarizarea participantilor cu notiunea de „alimentatie emotionala„; 
– Identificarea motivelor personale pentru care consumam anumite alimente chiar si in absenta nevoii fiziologice de hrana;
– Cunoasterea diferentei dintre „foamea fiziologica” si „foamea psihologica/emotionala”;
– Solutii de autocontrol si gestionare a momentelor in care simtim nevoia sa ne refugiem in mancare;
– Solutii psihoterapeutice de stimulare a apetitului alimentar pentru situatiile de refuz sau lipsa a poftei de mancare. 

Seminarul se recomanda persoanelor aflate vesnic la dieta, parintilor cu copii care refuza mancarea sau care mananca in mod compulsiv, cadrelor didactice care lucreaza cu prescolari si scolari mici.

Prezinta: Alina Chercea Closca, Psiholog clinician specialist

Taxa de participare: 50 lei

Numarul de locuri este limitat, de aceea pentru rezervari, va invitam sa ne contactati la telefon 0744 323469 pana in data de 15 mai 2013.

 
Va asteptam cu drag si cu premii surpriza!
poster_cu emotiile in farfurie

Comunicarea in Universul Relational al Familiei – seminar cu „Va urma”

bINE ATI VENITSambata, 30 martie 2013, Egosano a avut bucuria sa organizeze o intalnire de suflet cu dna Ane-Mary Ormenisan, formator certificat international in PCM ® si fondator si manager al Lifelong Learning Solutions.

In cele patru ore de seminar, participantii s-au familiarizat cu Modelul Procesului Comunicarii si au experimentat Modelul in cadrul unor exercitii de grup. Cu deosebita delicatete si profesionalism, Ane-Mary Ormenisan ne-a oferit instrumente cheie de „prim ajutor” pe care le putem folosi cu succes in optimizarea abilitatilor personale de comunicare.lls so egosano

Atat maniera de prezentare cat si exercitiile in grupuri mici au adus energie benefica procesului de invatare si de dezvoltare a  abilitatii de comunicare. Participantii au primit invitatia de a-si da voie sa isi constientizeze propriile nevoi psihologice, un pas important in relatiile cu cei din jur.

DanaIn calitate de organizator, am avut grija sa fac acest pas in „jumatatea mea de relatie” cu deplina responsabilitate si sunt recunoscatoare pentru deschiderea catre comunicare si pentru energia pozitiva pe care le-am primit din partea tuturor celor prezenti la seminar.participanti

Succesul seminarului „Comunicare in Universul Relational al Familiei” a fost posibil pentru ca noi, toti cei prezenti in sala de seminar am facut ca acesta sa se intample.

Multumesc Ane-Mary pentru ca iubesti ceea ce faci si ne transmiti si noua acest sentiment valoros!

Multumesc tuturor celor care au raspuns cu entuziasm la invitatia mea de a participa la acest seminar de suflet!

Multumesc gazdei noastre, Dorina Moise – directoarea Bibliotecii Franceze „Eugene Ionesco” care a avut grija de noi si ne-a asigurat confortul unei sali cu tematica frantuzeasca!

Cu inefabila bucurie va anuntam ca „Va urma…”Corina si Oanaexercitiu

Aurel