Arhivele lunare: februarie 2014

Cele mai trăite moduri de a fugi din propria viaţă

„Câteodată îmi vine să las totul şi să plec. Să închid uşa şi să nu mă uit în urmă.”

Sunt cuvinte rostite de Ioana, asistent manager la o companie multinaţională; de Crina, specialist în vânzări directe la o companie de telecomunicaţii; de Maria, mamă singură cu 3 copii sau de Alexandra, soţie, menajeră, „cârpă de şters pe jos” a soţului ei.

Şi totuşi uşa rămâne deschisă..

În schimb, Ioana se pricepe să facă brăţări handmade, pe care le îndeasă în cutii frumos-decorate; Crina este o mare iubitoare de sală unde se simte ca acasă; Maria îşi petrece nopţile (adică timpul liber) pe internet citind fără încetare despre cum să ofere copiilor un stil de viaţă sănătos, iar Alexandra mănâncă..mult şi fără restricţii.

Dragă Ioana, mă întreb de ce faci brăţări pe care nu le porţi şi nici nu le dăruieşti?

Dragă Crina, sunt uimită să aflu că şi de ziua ta mergi la sală!

Dragă Maria, tu când te odihneşti dacă ziua eşti cu copiii, iar noaptea cu internetul?

şi dragă Alexandra, ştiu că îţi este greu să te abţii de la mâncare…

În realitate, cele patru femei trăiesc aceleaşi sentimente de disconfort şi durere pe care caută să le evite…fiecare în stilul ei, cu resursele şi slăbiciunile ei..

Dacă durerea fizică o putem combate în limitele legii şi ale medicinei de orice fel, durerea emoţională este copleşitoare şi pare de neînvins atâta timp cât cauza este pe poziţie.

Vestea bună este că instinctul de supravieţuire caută o soluţie de îmbunătăţire a stării emoţionale; vestea proastă este că soluţia găsită este o simplă amăgire, iluzie, uitare temporară care de cele mai multe ori accentuează durerea.

Mâncatul emoţional, consumul excesiv de alcool, obsesia faţă de muncă, orele nesfîrşite de navigat pe internet sau pe facebook se numără printre cele mai trăite moduri de a fugi de propria viaţă.

Dependenţele sunt o formă cronică şi compulsivă de evitare a durerii emoţionale. Atunci când nu ne simţim iubiţi, acceptaţi, agreaţi şi nu putem să ne exprimăm emoţiile, recurgem la comportamente care să ne redea sentimentul de putere interioară. De aceea mâncăm ca „să ne întărim emoţional”, bem ca să nu mai simţim nimic, devenim fideli televizorului sau internetului ca să evităm să stăm cu noi înşine.

Poate părea ciudat, dar acelaşi lucru se poate întâmpla şi atunci când transformăm shoppingul într-un stil de viaţă must have sau atunci când ne umplem viaţa cu activităţi de caritate.

În cartea ei, The Gifts of Imperfection, Dr Brené Brown vorbeşte despre fuga de emoţiile negative ca despre o barieră în faţa autenticităţii noastre şi implicit a fericirii noastre.

When we numb the Dark, we numb the Light. Dr Brené Brown Iată un citat de pus în ramă!

Conştientizarea faptului că atunci cînd fugim de durere emoţională, de fapt fugim şi de bucurie şi de frumuseţea unei vieţi autentice, ne este de mare ajutor în controlarea şi oprirea pornirilor obsesiv-compulsive.

feel it all

Iată patru întrebări potrivite pentru aducerea în realitatea lui aici şi acum:

1. Comportamentul meu de a (mânca, bea, munci nonstop, face shopping, crea, etc) stă în calea autenticităţii mele?

2. Folosesc acest comportament ca să ascund sau să fug din viaţa mea?

3. Ce anume mă face să fug de ceea ce simt?

4. Ce mă ajută cu adevărat să mă simt în confort?

Modul în care vorbim cu noi înşine schimbă felul nostru de a fi, Schimbarea nu se produce peste noapte, ci numai prin exersare şi experimentare.

Exprimarea emoţiilor prin artă este cea mai puţin invazivă operaţie..fără incizii şi fără limită de timp, dar la fel de vindecătoare.

healing is feeling

De data aceasta am avut nevoie de mai mult de o săptămână ca să lucrez această temă. În jurnalul meu de artă am adunat cuvinte, culori, imagini şi simboluri, toate alese cu sinceritate pentru autenticitate.. Iată ce a ieşit:

how I numbwhat brings me comfort

PS: Dacă au existat cuvinte sau rînduri în care v-aţi regăsit, aveţi curajul şi puterea să vorbiţi despre ele! Spuneţi ce vă frământă şi puneţi întrebări sau cereţi ajutorul!

Cu acelaşi drag,

semnatura Alina

Despre A FI PERFECT – OLCBreneCourse-Lesson3

self-compassion„Voi vorbi cu mine însămi în acelaşi mod în care vorbesc cu cei pe care îi iubesc.”

Mi-am zis că este o promisiune. Până la prima abatere…conştientizată şi asumată.

După o săptămână de activităţi bine-marcate pe to-do-lista mea, am ajuns să mă grăbesc şi implicit să mă stresez din teama că nu voi avea timp să fac şi ceva pentru mine…ceva ce „nu trebuie” făcut…ceva ce îmi place să fac în tihnă, fără presiunea timpului.

Mi-am spus  „ok, respiră adânc…linişteşte-te…ai tot timpul din lume..” şi apoi tot eu îmi ziceam…„Pe naiba..am maxim 2 ore libere…cam atât doarme cel mic…”. Cumplită este situaţia în care sunt nevoită să duc muncă de lămurire cu mine însămi şi să îmi dau explicaţii pertinente despre importanţa de a mă relaxa, de a face sport, de a face ce-mi place.

Aceeaşi voce a inchiziţiei răsună ca un ecou fără sfârşit şi insistă iar şi iar pe aceleaşi lucruri care trebuie făcute şi nu oricum, ci foarte bine ca să nu dăm ocazia lumii să ne comenteze şi să ne judece sau să creadă că nu suntem destul de bune…şi să evităm cel mai grav lucru adică SĂ NE FACEM DE RUŞINE!!

Da, ştiu că în limbajul părinţilor şi educatorilor din toate timpurile şi de peste tot există expresia sabotoare „SĂ NU NE FACI DE RUŞINE”. Câtă bătaie de cap îmi dau aceste cuvinte întipărite adânc în structura personalităţii mele!

Frica de a nu fi judecat/ă, sentimentul de ruşine, durerea cauzată de o privire dezaprobatoare, frica de a nu fi acceptat/ă…toate pornesc de la întrebarea „Oare ce cred ceilalţi (despre mine)?” De aici se naşte dorinţa de A FI PERFECT.

„Perfectionism is the belief that if we act perfect, live perfect, look perfect, we can minimize or avoid the pain of blame, judjment and shame.” Dr. Brené Brown

Din frica de a nu fi scoşi în faţa clasei şi arataţi cu degetul, din frica de a nu „ateriza” la panoul ruşinii sau de a fi evitaţi de cei dragi, ajungem să facem ceea ce ni se spune doar pentru că trebuie; ajungem să ne auto-învinovăţim atunci când nu reuşim să facem cuiva pe plac şi ajungem să ne sabotăm propriul succes pentru că gândim că nu suntem destul de buni.

„Perfectionism is not self improvement. Perfectionism is about trying to earn approval and acceptance.” Dr. Brené Brown

Cei trei „P” (Please. Perform. Perfect.) la care Dr. Brené Brown face referire în capitolul 3 al cărţii sale, The Gift of Imperfection, sunt cărţile câştigătoare ale DEPRESIEI, ANXIETĂŢII, ADICŢIILOR. Aşa că dacă vi s-a întâmplat vreodată să vă simţiţi blocaţi, „paralizaţi” emoţional, deşi raţional aveaţi planul făcut, atunci este bine să ştiţi că..

„..perfectionism is the path to life paralysis” Dr. Brené Brown

perfectionism

Cum să schimb FII PERFECT/Ă în FII CURAJOS/OASĂ

Conştientizarea a ceea ce ni se întâmplă este un pas important în vindecarea emoţională. A ne vedea din această nouă perspectivă şi a (ne) înţelege înseamnă o apropiere semnificativă de noi înşine, de autenticitatea noastră.

„To overcome perfectionism we need to develop shame resilience and to practice self-compassion.” Dr. Brené Brown

Dr. Brené Brown vorbeşte despre self-compassion, un cuvânt greu de tradus în limba română. Auto-compasiune sună ciudat, aşa-i? Unde mai pui că în DEX compasiune înseamnă milă, compătimire şi nu despre asta este vorba.

Acest „self-compassion” se referă la self-kindness, common-humanity şi mindfulness, adică să fim mai înţelegători cu noi înşine, să acceptăm că suntem oameni şi cu toţii greşim şi suferim, să trăim în aici şi acum.

Putem să începem cu exerciţii de explorare a propriilor temeri, cu o noua modalitate de comunicare cu noi înşine, cu o noua întrebare „Cum să mă dezvolt?”.

Personal am lucrat cu propria dorinţă de a fi perfectă; am explorat frica de a fi judecată şi am găsit cuvintele potrivite pentru a pune limite sentimentului de ruşine.

self-compassion_artjournalPS: Sunt curioasă să aflu numai părerile celor care au fost sau sunt în aceeaşi „arenă” cu mine. Restul părerilor nu mă interesează.

Cu acelaşi drag,

semnatura Alina