Factori de risc in infertilitate

FIV-ar nasterea usoaraFactori de risc in infertilitate

Articolul apartine dnei psiholog Genoveva Teleki 

Cuplurile care apelează la fertilizarea in vitro se află la capătul unui lung şir de încercări nereuşite de a avea copii în diferite moduri: de la întreruperea contracepţiei, la calcularea ovulaţiei, monitorizarea acesteia, până la inseminarea artificială. De asemenea ambii parteneri au trecut prin multiple investigaţii, delicate şi uneori dureroase: histerosalpingografie, instilaţii, laparoscopia, histeroscopia, spermograma, teste genetice etc. Uneori, la capătul tuturor aceste încercări, fie că este vorba de o sterilitate din motive medicale evidente, fie de o sterilitate cu cauze necunoscute, singura soluţie este fertilizarea in vitro (fiv).

Ceea ce se remarcă la aceste cupluri, încă de la început, este suferinţa. La începutul consilierii pe care o fac cu aceste cupluri, am fost copleşită de numărul mare de persoane care plângeau în cabinetul meu. Nu eram obişnuită. Deşi psihoterapia pe care o practic (psihoterapia psihanalitică) atinge puncte foarte delicate ale individului, creând situaţii deosebit de tensionate, nu m-am întâlnit de-a lungul anilor cu atâtea lacrimi. Prima tendinţă este cea de a considera că această suferinţă este secundară sterilităţii, consecinţa ei. Dar, de multe ori, la cuplurile care pot vorbi despre acest lucru, se relevă faptul că suferinţa preexistă sterilităţii, sau este chiar cauza acesteia. Plângerea legată de sterilitate este un mod de a formula în plan somatic, prin corp, o suferinţă psihică care nu poate fi spusă, simţită, trăită ca atare. Sterilitatea traduce astfel un compromis între o dorinţă conştientă, declarată, dorinţa de copil şi dorinţe inconştiente contradictorii. Sterilitatea are particularitatea de a trimite direct la temele conflictuale ale sexualităţii şi filiaţiei, spre deosebire de alte suferinţe fizice care, captând întreaga preocupare a individului, ajung să camufleze de fapt conflictul psihic. La unii subiecţi, apar în discuţii anumite reprezentări preconştiente sau inconştiente până în acel moment, reprezentări centrate pe maternitate, sarcină sau filiaţie. Există însă şi persoane care, dimpotrivă, se apără de suferinţa lor tocmai prin intermediul simptomului somatic. Sunt cei care nu vorbesc decât despre sterilitatea lor, declarându-se total mulţumiţi pe celelalte planuri.

Se cunoaşte de mult timp că viaţa afectivă are influenţă directă asupra funcţiei de reproducere (asupra ovulaţiei de exemplu), dar incidenţa componentei psihice a sterilităţii era diferit apreciată. Efectele vieţii emoţionale se regăsesc la ambii parteneri, deoarece şi spermatogeneza poate fi modificată de stres sau oboseală. Acest aspect conduce la problema sterilităţii conjugale, deoarece dimensiunea cuplului nu mai poate fi neglijată nici în plan somatic şi nici în dimensiunea sa interactivă. Din 140 de cupluri care solicitau fertilizare in vitro, doar la 98 dintre ele (70%) sterilitatea se datora unor aspecte medicale.

În literatura de specialitate au existat diferite încercări de stabilire a unei tipologii a personalităţii femeii sterile. Nu a putut fi pusă însă în evidenţă o structură care să stabilească o legătură directă între personalitate şi simptom (sterilitatea). Ţinând cont de complexitatea şi unicitatea psihismului, acest lucru ar fi de altfel hazardat. Din punct de vedere psihodinamic însă, în multitudinea de cazuri de sterilitate cu cauză necunoscută, se conturează anumite conflicte psihice subiacente simptomului. O să încerc să descriu câteva, cu exemplificări de caz.

Cuplul „parental”. Este cuplul în care s-a stabilit deja un echilibru parental, în sensul că unul dintre parteneri joacă rolul de părinte, iar celălalt de copil. Este lesne de înţeles că pentru partenerul-copil este greu, dacă nu imposibil, să renunţe la acest rol, iar pentru partenerul-părinte este de asemenea dificil să-şi asume „creşterea” de unul singur a încă unui copil. Din 180 de cupluri intervievate, în 35 dintre ele (19,44%) femeia era mai mare decât bărbatul cu cel puţin 3 ani, iar în 19 cazuri (10,55%) bărbatul era mai mare decât femeia cu minimum 7 ani.

Locul copilului este ocupat deja. Există cupluri în care, femeia de obicei are în îngrijire o altă persoană (un părinte bolnav sau neputincios, un frate mai mic faţă de care şi-a asumat rolul de mamă). Aceste femei şi-au atins (împlinit) deja maternitatea, şi-au jucat deja rolul matern. Dna A. este sora cea mai mare dintr-o fratrie de 5 copii. Ea i-a crescut practic pe toţi ceilalţi. Acum o are în grijă pe mama, imobilizată la pat. După 6 luni de psihoterapie, în care se deculpabilizează, se reaşează în locul de copil, renunţând la presupusa „datorie” faţă de mamă (care îi reaminteşte frecvent că a avut grijă de ea, a hrănit-o la sânul ei, s-a chinuit cu ea) rămâne însărcinată.

Relaţia gemelară. Există cupluri „gemelare” care funcţionează într-o aparentă armonie perfectă, fac totul împreună: muncă, studii, viaţă cotidiană. Un copil nu mai are practic loc în această relaţie diadică. Dl şi Dna B locuiesc într-o garsoniera împreună cu 3 câini maidanezi, salvaţi cu toţii de la moarte. Au o mică afacere, de care se ocupă amândoi, stând practic împreună toată ziua. Sunt nedespărţiţi. El şi-ar dori un copil, ea i-ar face pe plac, dar nimic nu se întâmplă.

Relaţia disfuncţională sexual. Există cupluri a căror relaţie sexuală este foarte săracă sau care nu au avut practic relaţii sexuale genitale. Plângerea vizează aici mai curând insatisfacţia relaţiei sexuale. Dl C spune râzând că el şi soţia sa sunt foarte buni prieteni, că sexul nu are cine ştie ce valoare pentru ei. Se întâmplă de altfel foarte rar, o dată la câteva luni. Dna C confirmă, însă se întrezăreşte nemulţumirea ei. Dna şi Dl D au contact sexual fără ejaculare, el reuşind să ejaculeze doar masturbându-se.

Copilul oedipian. Există femei care au avut o relaţie deosebit de tandră cu tatăl şi la care fantasma inconştientă de a avea un copil cu acesta este intensă. Apariţia unui copil ar pune în scenă această fantasmă incestuoasă. Sterilitatea are rolul de a face imposibilă realizarea acestui scenariu. Dna E îşi descrie relaţia cu tatăl ca minunată. A iubit-o, a răsfăţat-o, i-a dat tot ceea ce şi-a dorit. Şi soţul ei, cu 15 ani mai mare se poartă foarte bine cu ea (ca un tată). În timpul psihoterapiei (un an cu frecvenţă de o şedinţă pe săptămână) a reuşit să conştientizeze că dorinţa ei de copil era legată de figura tatălui, şi-a reconstruit relaţia cu soţul şi a rămas însărcinată.

Negarea feminităţii. În unele cazuri femeia sterilă este născută într-un moment sau într-o situaţie în care părinţii îşi doreau un băiat. Pentru a fi iubită, fetiţa intră într-un rol masculin. Dna F are un aspect masculin, este inginer mecanic, ca tata. Acesta i-a spus de când s-a născut că a vrut un băiat. Deoarece şi-a dorit foarte mult iubirea tatălui (mama fiind de altfel o femeie rece, absentă), ea s-a comportat tot timpul ca un băiat. După 8 luni de terapie, şi-a conştientizat conflictul, şi-a asumat feminitatea şi a rămas însărcinată.

Imposibilitatea identificării cu mama. Pentru a deveni mamă, femeia are nevoie să se identifice cu propria mamă, să-şi anticipeze modul de funcţionare matern pe baza amintirilor tandre din copilărie. Dacă aceste amintiri lipsesc, dacă relaţia cu mama a fost traumatizantă, femeia nu poate juca la rândul ei rolul de mamă. Dna G a avut o mamă rece, puţin disponibilă. La 2 ani fetiţa „s-a opărit” grav la o mână, riscând s-o piardă. De la 2 la 4 ani a stat mai mult prin spitale, suferind multiple operaţii. Îşi aminteşte plângând că era singură în spital, că se simţea abandonată. În copilărie spune că s-a înţeles cu mama ca „şoarecele cu pisica”.

Maternitatea-reparaţie. Reprezintă situaţia în care motivaţia de a avea un copil vizează reparaţia relaţiei cu mama (sau cu ambii părinţi). „Voi da copilului meu ceea ce nu am primit eu” sună motivul pentru care aceste femei îşi doresc copii. Aceasta este partea conştientă a dorinţei lor. Apare însă curând şi partea inconştientă, teama de a nu fi la fel ca ei, de a nu repeta greşelile acestora, lipsa experienţei de a fi un părinte bun.

Maternitatea-catastrofă. În unele situaţii, naşterea este asociată cu un eveniment traumatizant, boală sau moarte. De obicei mama femeii sterile a dezvoltat o depresie post-partum severă, a făcut un cancer genital după naştere sau chiar a murit la naştere. În ciuda dorinţei conştiente de copil, teama inconştientă de repetiţie blochează reproducerea. Dna H face parte dintr-o fratrie de 7 copii. A murit când pacienta avea 8 ani, din cauza unui cancer genital. Scenariul pacientei este că boala mamei s-a datorat sarcinilor numeroase (această fantasmă include şi rivalitatea faţă de fraţii ei: din „cauza” lor a murit mama, ea fiind a doua născută, urmându-i 5 fraţi). Îşi doreşte conştient copii, a făcut 2 FIV, dar teama de a nu face cancer o paralizează.

Maternitatea ca distrugere a feminităţii. Există femei pentru care sarcina reprezintă un atac la adresa corpului, ducând la deformarea, mutilarea lui. Aceste femei se simt valoroase doar pentru aspectul lor fizic, frumuseţea fiind moneda lor de schimb. Dna X este căsătorită cu o personalitate politică a vremii. Este o femeie deosebit de elegantă, foarte preocupată de aspectul ei, de lumea modei şi de cea a metodelor de înfrumuseţare. Soţul îşi doreşte un urmaş căruia să-i lase averea, ea a făcut 3 încercări de FIV, fără nici un rezultat însă.

Aceste cazuri reflectă faptul că, uneori anularea simptomului se poate realiza ajutându-l pe pacient/pacientă să formuleze conflictul care stă la baza sterilităţii sale, dar pe care îl ignoră. Existenţa acestei fantasmatici legate de tot ceea ce ţine de maternitate (inclusiv de concepţie) relevă o dată în plus necesitatea colaborării dintre medic şi psiholog.

 

Contact: Spitalul Clinic Prof. Dr. Panait Sarbu (Maternitatea Giulesti)

Adresa: Calea Giulesti, nr. 5, sector 6, Bucuresti.

Tel.: (021)316.12.81, (021)316.12.83, (021)316.12.87, (021)316.12.88

Fax: (021)316.12.80

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s