Vorbeste-mi…am atatea sa-ti spun

JACQUES SALOME

Vorbeste-mi….am atatea sa-ti spun

Curtea veche Publishing

Bucuresti, 2009

O carte are intotdeauna doi autori: cel care o scrie si cel care o citeste…”,  cu aceste vorbe J Salome deschide lucrarea sa “Vorbeste-mi…am atatea sa-ti spun”.

Am primit astfel o invitatie la a ma implica responsabil in descoperirea si parcurgea creatiei sale literaro-stiintifice.

Jacques Salome nu este numai un om de stiinta cunoscator si pasionat de domeniul psihosociologiei, el este si om de arta literara. Precursor al curentului de psihologie umanista reprezentat de Carl Rogers, Jacques Salome este autorul a peste 30 de carti in care vorbeste despre comunicare si relatii.

Cu spiritul sau pedagogic si educativ, Jacques Salome a creat metoda ESPERE (Energie Specifica pentru o Ecologie Relationala Esentiala) adresata “celor care isi asuma responsabilitatea de a actiona personal si imediat, in vederea imbunatatirii relatiilor cu ei insisi si cu cei din jur.”

Dupa o prima rasfoire a cartii “Vorbeste-mi…am atatea sa-ti spun”, m-am intrebat daca aceasta este o carte de poezii, proza literara sau o lucrare cu un caracter stiintific sau…. poate toate la un loc. Cartea incepe si se incheie cu versuri atent selectionate care vorbesc despre un el si o ea si relatia dintre ei. Unde mai pui ca intreaga lucrare este presarata cu imagini simbolice care sustin sau… sunt sustinute de cuvinte, fraze, replici parca rupte din jurnalul unei voci launtrice.

Pierre Haralambon (cantaret), Georges Perec, Marie Cardinal, Liv Ullmann, Henri Michaux, Albert Cohen, Littre, R.M. Rilke, Aragon, Paul Eluard sunt cativa dintre autorii citati de J. Salome.

“Vorbeste-mi…am atatea sa-ti spun” este “o cugetare asupra “comunicarii” si a “lipsei de comunicare” din interiorul cuplului”. Asa isi prezinta autorul creatia, exprimandu-si dorinta de a ajuta partenerii sa depaseasca agresiunea (violenta), masochismul (autoinvinovatirea) sau idealizarea ( supralicitarea relationala – reverie-proiectie).

Lucrarea este structurata in opt puncte: I.Intalnirea, II.Viata de cuplu, III.Cativa dintre factorii ce faciliteaza deteriorarea comunicarii in cuplu, IV.Jocurile, V.Comunicarea si dinamica relationala, VI.Cunoasterea celuilalt, schimbarea, VII.O evolutie posibila a dinamicii cuplului, VIII. Cateva sperante de a merge impreuna mai departe. Fiecare punct este organizat in subpuncte oranduite parca dupa o schema de psihoterapie. Altfel spus, Jacques Salome porneste de la analiza cauzelor care duc la deteriorarea si dezintegrarea cuplurilor si incheie cu propuneri de solutii pentru diminuarea efectelor negative, promovand intimitatea in cuplu, cunoasterea de sine si spontaneitatea.

In primul capitol, “Intalnirea”, autorul ne vorbeste despre “imaginile-ecran”. Acestea sunt construite de parteneri la inceputul relatiei lor si constau in proiectiile, asteptarile si temerile acestora. Necunoasterea partenerului face ca fiecare sa adopte un comportament prin care sa para ceea ce isi inchipuie ca doreste celalalt de la el. J. Salome sustine teoria cu un exemplu concret reprezentat de intalnirea dintre Marie si Jean.

Intr-un limbaj usor de inteles, autorul filtreaza motivele si situatiile care duc la neintelegeri in cuplu. Printre acestea se numara si credinte si mituri culturale precum “credinta de a te dedica intru totul celuilalt” sau asteptarea ca partenerul sa cunoasca nevoile celuilalt numai din prisma faptului ca il iubeste.

Dependenta imaginara dintre parteneri este caracteristica etapei de formare a unui cuplu. De aceasta dependenta imaginara sunt legate si motivele pentru care ne alegem un anumit partener.

J. Salome explica alegerea partenerului in functie de anumite pulsiuni inconstiente reprimate. Aceste pulsiuni inconstiente sunt influentate de miturile in care cred cei doi parteneri. Autorul da exemple de astfel de mituri personale si arata cum ele influenteaza comportamentul partenerilor in cadrul cuplului.

“Intalnirea”, primul capitol al lucrarii se incheie cu o traducere a limbajelor iubirii din dorinta de a sublinia cateva dintre neintelegerile ce stau la baza formarii unui cuplu.

Realismul franc folosit de J. Salome atunci cand vorbeste despre viata in cuplu, zdruncina cu precadere pe cei care cred in sintagma “si au trait fericiti pana la adanci batraneti”. In “Viata in cuplu”, punctul al doilea al lucrarii sale, autorul vorbeste despre relatia de parteneriat si ceea ce inseamna a trai viata de zi cu zi impreuna.

In aceeasi incercare de a evidentia neintelegerile din cuplu, lucrarea este concentrata pe ritualurile care se formeaza intr-o relatie. Culcarea, trezirea, venirea si intoarcerea acasa a unuia si a celuilalt partener, mesele si pregatirea lor sunt incadrate in categoria momentelor importante din viata unui cuplu.

Savoarea acestor momente este data de elementele de comunicare verbala si infraverbala pe care autorul le prezinta in detaliu si le foloseste in diagnosticarea unei relatii de cuplu. Privirea, reactiile fiziologice, mangaierile, zambetele emit semnale ce completeaza schimbul de informatii dintre parteneri.

Autorul sustine afirmatiile sale cu un exemplu concret – o intalnire dintre Paul si Marie in care “fiecare e prizonier in universal imaginar prin prisma caruia vrea sa inteleaga realitatea celuilalt”.

Inspirat de un articol aparut in “Le Monde” in 1977, J. Salome dedica un subpunct din lucrarea sa, contractului de casatorie, prezentand cateva exemple si adaugand atat comentariile gazetarului de la “Le Monde”, cat si comentariile partenerilor.

Dupa ce am terminat de citit capitolul trei al lucrarii, intitulat “Cativa dintre factorii ce faciliteaza deteriorarea comunicarii in cuplu”, am simtit tristete. Plin de exemple concrete din viata de zi cu zi a unui cuplu, capitolul face referire la dialogul launtric, la saracia dialogului dintre parteneri, la lipsa de ascultare a partenerului,  la proiectia si injonctiunea sentimentelor partenerilor.

Lipsa cunoasterii de sine si a autovalorizarii sau altfel spus, devalorizarea de sine (sau a celuilalt) sunt numite de autor “un cancer al relatiilor de iubire”. In acelasi spirit, facem cunostinta cu intrebarile si raspunsurile travestite, adica acel stil de comunicare prin care partenerii spun ceva si transmit altceva. Autorul decodifica aceste mesaje ascunse si ne arata cum ele pot afecta relatia de cuplu.

Resentimentele, agresivitatea indirecta (sau comportamentul pasiv-agresiv), temerile din trecut, conditionarile nespuse, sunt factori care ataca dur autenticitatea partenerilor in cuplu. J. Salome traduce nefericirea din cuplu, oferind variante logice de interpretare.

Aceste interpretari sunt sustinute de capitolul patru al lucrarii care vorbeste despre jocurile psihologice din cuplu. Jocurile sunt definite drept actiuni repetitive intre doua persoane, cu un castig si un prêt ce trebuie platit. J. Salome imparte aceste jocuri in:

–         jocuri de coordonare, de complementaritate, de parteneriat;

–         jocuri de opozitie, in care partenerii sunt adversari.

Important de mentionat faptul ca aceste jocuri se petrec fara ca partenerii sa fie constienti de ele si dupa cum spune autorul “fiecare se alege cu un castig si cu o frustrare”.

In cazul jocurilor de opozitie sau lupta pentru putere, facem cunostinta cu:

–         “jocul de-a intrecerea”,

–          “jocul de-a falsa idealizare”,

–          “jocul de-a intinsul corzii”,

–         “jocul quiproquo-ului”.

Pentru toate aceste jocuri, J. Salome ofera in mod generos exemple din viata reala de cuplu. Farmecul momentului este dat de secventa din opera “Carnets 1978” (Carnete 1978) a lui Albert Cohen, autorul romanului “Belle du Seigneur” (Frumoasa Domnului).  Scena prezentata in lucrare este un bun exercitiu de identificare a jocurile psihologice existente.

In capitolul cinci al lucrarii intitulat “Comunicare si dinamica relationala”, autorul introduce in peisajul lucrarii sale notiunea de “scenariu” compus din comportamente inconstiente care se produc in mod repetat indiferent de stilul de comunicare sau de stimuli care sunt introdusi in relatie. In cazul in care partenerii traiesc suferinte, umilinte, frustrari fara a face nimic in ajutorul lor, atunci vorbim despre beneficiile secundare pe care o relatie dezechilibrata emotional le poate oferi. Aceste beneficii secundare sunt de fapt beneficii pozitive ale partenerului agresat fizic sau psihic.

J. Salome a dedicat ultimele trei capitole optimizarii relatiei de cuplu, fara a recomanda “retete”, ci numai oferind alternative.

In capitolul sase, “Cunoasterea celuilalt, schimbarea”, ne familiarizam cu conceptual de “co-nastere” explicat de autor drept “ a te naste impreuna cu”, precum si implicatiile pe care aceasta le determina in viata fiecaruia dintre parteneri si in felul lor de a fi. Un factor de schimbare relevant sunt considerati copiii, care impun sau chiar obliga cuplul sa isi schimbe sistemul lor relational pe parcursul etapelor lor de crestere.

Schimbarea in relatia de cuplu este dezvoltata pe larg in capitolul sapte, “Evolutia dinamicii iubirii in cuplu”. Autorul ne vorbeste despre “Relatia privilegiata” din care reiese grija fata de partener si fata de placerile lui. Partenerul este considerat privilegiat dintre atatia altii.

“Relatie creatoare” studiata de Gilbert Rapaille, este promovata de J. Salome drept modelul de relatie care favorizeaza dezvoltarea ambilor parteneri, a unui prin celalalt. Pentru atingerea acestui deziderat, conditiile care trebuie indeplinite se refera la independenta geografica, independenta financiara, independenta culturala, independenta afectiva, independenta sexuala si independenta politica.

Capitolul “Cateva sperante de-a putea merge impreuna mai departe” are ca lait-motiv cuvantul “dezvoltare”. Autorul promoveaza dezvoltarea intimitatii in cuplu, dezvoltarea constiintei si a dorintei de a trai in prezent, in aici si acum, dezvoltarea spontaneitatii, adica a libertatii de a alege si exprima propriile sentimente.

Ultimele file ale cartii pot fi restranse intr-un mesaj cu care J. Salome incheie lucrarea sa si anume sa renuntam la atotputernicie pentru a avea o relatie ecologica.

In postfata, scriitorul o citeaza pe bunica sa: “Intr-un cuplu, poate ca

Important nu e

Sa vrei sa-l faci fericit pe celalalt,

Ci sa te faci pe tine insuti fericit

Oferind aceasta fericire celuilalt”.

Lucrarea “Vorbeste-mi…am atatea sa-ti spun” atrage cititorul cu limbajul nestiintific, cu bogatia de versuri si maxime celebre si invitatia la contemplare si schimbare a viziunii despre viata de cuplu.

Alina Chercea

Psiholog clinician

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s